Malpraxis și Legislație Medicală

Ce inseamna malpraxis?

Malpraxisul este eroarea profesională săvârsită în exercitarea actului medical sau medico-farmaceutic, generatoare de prejudicii asupra pacientului, implicând răspunderea civilă a personalului medical si a furnizorului de produse si servicii medicale.

Culpa medicală presupune nerespectarea regulilor de conduită privind exercitarea profesiei medicale, prin nepricepere sau abateri de la regulile îndeobste recomandate si recunoscute în practicarea acestei profesii, provenite din neglijentă, nepăsare sau nerespectarea unor metode si procedee specifice.

Medicul trebuie să acorde îngrijiri constiincioase si atente si cu rezerva unor circumstante exceptionale, conforme cu datele actuale ale științei, de unde rezulta obligatia de informare permanentă și de adaptare la noile tehnologii, procedee, manopere și tratamente.

Pentru ce raspunde medicul?

Medicul raspunde pentru ceea ce este denumit prejudiciul de contaminare care cuprinde ansamblul prejudiciilor cu caracter personal, atât fizice cât si psihice ale pacientului, rezultând din reducerea sperantei de viată, din perturbarea vietii sociale sau familiale cât si din suferintele si teama de aceste suferinte suportate de pacient si din prejudiciul estetic si de agrement cât si din toate afectiunile oportuniste consecutive declarării bolii.

   Prejudiciul estetic cuprinde toate vatamarile si leziunile ce aduc atingeri armoniei fizice sau infatisarii persoanei;

Prejudicul de agrement reprezinta restrangerea posibilitatilor victimei de a se bucura de viata, de a avea parte din plin de satisfactiile materiale si spirituale pe care aceasta i le poate oferi.

În sarcina medicului angajat al unui spital există două categorii de obligatii. O primă categorie sunt obligatiile profesionale, care tin de natura liberală a profesiei – „în legatură cu exercitarea profesiei si în limita competentelor profesionale, medicului nu îi pot fi impuse îngrădiri privind prescriptia si recomandarile cu caracter medical, avându-se în vedere dreptul medicului de a prescrie si de a recomanda tot ceea ce este necesar din punct de vedere medical pacientului”. Acest text conferă medicului independentă profesională.

Printre aceste obligații profesionale se încadrează obligatia de a acorda îngrijiri, obligatia de securitate, obligatia de informare a pacientului, obligatia de a păstra secretul profesional (obligatia de confidentialitate), obligatia de nediscriminare între pacienti, obligatia de a obtine o a doua opinie medicală, obligatia de respectare a vietii private a pacientului.

O a doua categorie sunt obligatiile administrative – care tin de raportul său de muncă si de respectarea dispozitiilor interne ale institutiei, legate de respectarea programului de lucru, de efectuarea gărzilor, a programului de contravizită, în general obligatii cu caracter administrativ, comune tuturor angajatilor spitalului.

Având deplina libertate în ce priveste deciziile cu caracter medical, în cursul desfăsurării diverselor tehnici medicale, medicul nu se află într-o stare de dependentă profesională fata de spital. În afara deciziilor cu caracter medical, medicul se află într-un raport de subordonare cu unitatea sanitară angajatoare, care va răspunde alatturi de medic în cazul unor astfel de greseli.

Obligatia de îngrijire presupune că medicul are obligatia de a îngriji pacientul cu atentia si prudenta conferite de pregătirea sa profesională si de nivelul obiectiv al cunostintelor în domeniu la acea dată. Obligatia de îngrijire cunoaste două limite: nivelul personal al cunostintelor de specialitate si nivelul obiectiv al stiintei la acea data.

Medicul se obligă fată de pacient la o obligatie de mijloace, respectiv se obligă să ia deciziile si hotărârile cu caracter medical, având în vedere drepturile si interesele pacientului si principiile medicale general acceptate, pentru a preveni sau trata boala.

Rezultă ca medicul – fără a garanta obtinerea rezultatului (vindecarea bolii), îsi asumă obligatia de a avea conduita necesară si de a aplica remediile medicale cele mai indicate în vederea însănătosirii pacientului. Răspunderea medicului se bazează pe greseală si nu pe garantia vindecării bolii.

Obligatia de securitate – impune asigurarea integritătii corporale si a sănătătii pacientului în cursul actului medical. Această obligatie se referă la folosirea corectă a tehnicii medicale, la supravegherea bolnavului în cursul efectuării actului medical, sau la contactarea unor infectii în cursul spitalizării sau a efectuarii actului medical, urmare a conditiilor precare de igienă (infectii nosocomiale).

Aceasta este ca regulă o obligatie de mijloace, existând însă situatii în care suntem în prezenta unei obligatii de securitate de rezultat, în afara oricarei culpe, adică nu mai este suficient să faci tot ceea ce poți, ci trebuie sa garantezi ca pacientul nu este expus unor astfel de situații. Exemplu:

în cazul infectiilor nosocomiale – în sarcina unitătilor sanitare (art 644 alin 1 lit a din Legea nr 95/2006) – Decizia ICCJ nr. 279/2015 – daune morale de 500.000 euro

Obligatia de confidentialitate a medicului presupune respectarea secretului profesional din partea medicului si a celuilalt personal medical.        Respectarea dreptului la confidentialitate derivă, în primul rând din necesitatea respectării autonomiei persoanei. Informatiile medicale tin de viata intimă a persoanei si nu trebuie făcute publice decât cu acordul celui în cauza.

     Dreptul la viata privata, precum si respectul demnitătii persoanei, presupun înainte de toate, interzicerea publicitatii vietii private sau a elementelor acesteia, fara acordul titularului. Medicul prin natura profesiei sale are acces la o dubla intimitate a pacientului: aceea a corpului pacientului si aceea a relatiilor de familie sau sociale.

Informarea medicala trebuie să se poarte asupra naturii exacte a îngrijirilor sau investigatiilor propuse, asupra consecintelor acestor îngrijiri si asupra existentei de alternative terapeutice care permit pacientului să aleaga

Avocat Tripon Ioana Andrada – Baroul Cluj

Avocat Oprean Corina – Baroul Cluj

Malpraxis, legislatia